In primul rand este vorba de Campionatul Mondial. Ceea ce l-a facut sa para un eveniment mediocru a fost in primul rand decizia (evident una subiectiva) de a-l oferi spre organizare Republicii Sud-Africane. Se stie foarte bine ca acesta a fost darul oferit de Blatter pentru sprijinul de care a beneficiat la ultimele alegeri pentru sefie FIFA. Pe de alta parte, ceea ce au oferit echipele a fost cu mult mai prejos fata de ce ma asteptam eu. Jocul a fost unul modest in general. Nu am vazut acea pasiune si valoare pe care am intalnit-o in 1998 de exemplu. Atunci, cei care au urmarit respectivul mondial au avut ce vedea; Franta, Brazilia, Yugoslavia, echipe care au aratat ceea ce inseamna fotbal. Anul acesta, Spania a castigat titlul suprem dupa meciuri in care a marcat extrem de putin, ea fiind prin excelenta exponenta unui joc ofensiv si spectaculos. Insa asa ceva nu s-a vazut. S-a vazut stilul Murinho, joc de posesie, insa axat pe aparare, pe contra-atac. Iar ca veni vorba de contra-atac, cea mai buna echipa care a jucat acest stil de fotbal a fost Germania, care prin ceea ce a aratat, s-a auto-depasit fara indoiala. La ce jucatori a avut (modesti de altfel), faptul ca a ajuns pe locul 3 in lume se datoreaza si norocului dar si jocului defensiv, bazat insa pe contra-atac. In rest nimic... Germania nu a aratat nimic din jocul pe care il presta echipa in momentul in care pe teren se aflau jucatori precum Jurgen Klinsmann sau Rudi Voller. La fel a fost si Olanda, care datorita unui joc constant, a unei doze serioase de sansa si a unui Arjen Robben in forma, a ajuns sa joace finala. Insa probleme a avut sufieciente. Linia de fundasi a fost una extrem de slaba, iar in atac Van Persie a fost extrem de apatic si parca blazat, fara chef. Singurul compartiment care a propulsat "Portocala Mecanica" a fost sectorul de mijloc. Aici, lucrurile au stat ceva mai bine. Van Bommel a tinut bine mijlocul recuperand baloanele, iar in partea ofensiva, Sneijder si Robben au pus umarul la succesul batavilor. Insa atat. Nimic din stralucirea pe care o avea Olanda pe vremea lui Van Basten, Guulit, Rijkaard, Berkamp, de Boer sau chiar Cruyff. "Portocala Mecanica" s-a cam scofalcit, ca sa zic asa. Din portocaliul stralucitor si atragator, a ramas un portocaliu sters si cam fad.
Ca surprize placute, tin sa laud prestatia echipei din Uruguay, dar mai ales a lui Diego Forlan, jucator esential si datorita caruia echipa a reusit sa ajunga pe locul 4. Fara Forlan, nu cred ca ar fi iesit macar din grupe, iar daca ar fi facut-o, fara indoiala s-ar fi oprit in optimi. In afara de aceasta mica, dar surprinzatoare echipa, la acest mondial au fost multe dezamagiri. Nu voi enumera, pentru ca ar fi inutil. Tin doar sa spun ca oricand, o chipa mica, insa indarjita si bine articulata, condusa de un antrenor destoinic va trece oricand de o echipa mare, cu multe vedete plin de fite ce este condusa de un antrenor pe post de maimuta si marionate, ce nu are habar de tactica sau viziunea jocului.
Ca o scurta concluzie, se vede tot mai puternic faptul ca Mondialul a devenit o mare afacere, in care castigul este 80% cel material si 20% fotbalistic. Multe multumiri si plecaciuni marelui ganditor si strateg Sepp Blatter.
In alta ordine de idei, in categoria"Mari evenimente ce cad in mediocru" se inscrie si celebrul Tur al Frantei (Le Tour). Eu urmaresc acest spectacol de ciclism de aproximativ 5 ani. La inceput am fost fascinat de comentariul pe care il ofereau pentru Romania din partea Eurosport, Radu Banciu si Radu Naum. Treptat, am inceput sa prind gustul peisajelor si al traseelor, ca in cele din urma sa invat ciclistii, echipele, cum sta treaba cu clasamentele, cu tricourile sau cu dopajul. Fiind inca un profan, nu o sa-mi permit sa intru in chestiuni tehnice, insa vreau sa remarc cum Turul din acest an a devenit oarecum previzibil, toata lumea parca vazandu-l pe Contador castigator. Nu-i vorba, si in anii trecuti lumea era convinsa ca Lance va castiga, numai ca atunci si alti ciclisti incercau sa se impuna, chiar daca pana la urma esuau. erau organizate evadari, lumea punea la cale intr-un oarecare fel detronarea lui Lance, era un intreg spectacol.
Anul acesta insa lucrurile s-au lamurit. Contador urma sa castige iarasi. Era absurd sa zici ca nenea Lance Armstrong va reveni si va face o mare branza. Aiurea! Nici macar el nu credea. Contador nu a avut un adversar pe masura. Cu toate acestea nici nu a castigat vreo etapa. Doar a stat acolo sus, lasandu-i pe altii sa castige, el fiind doar in timpul in care era necesar. Il putem chiar asemana cu Miguel Indurain, care a castigat si el Turul Frantei, fara sa castige etape, el fiind foarte bun la contra-cronometru. Singurul oponent, in aparenta, a fost Andy Schleck (SaxoBank fiind echipa din care face parte) care a incercat sa i se opuna "Pistolarului" iberic. Insa faptul ca a avut un incident neplacut cu lantul bicicletei, ca poate nu a consumat suficient suc de portocale ca altii, ca nu are suficienta forta pe munte, l-au limitat la a fi sub Contador. Acest lucru poate fi argumentat si prin desfasurarea etapei ce a avut finalul pe Cole de Tourmalet. Rezumand, cine a vazut etapa si mai ales finalul acesteia (cam ultimii 3 km si ceva), poate sa fie de acord cu mine ca a fost un blat de zile mari intre cei doi. Adica Schleck a castigat etapa iar Contador si-a pastrat tricoul galben de lider al clasamentului general al Turului. Nimeni nu a atacat decisiv, totul parand a fi aranjat dinainte. Si nu cred ca exagerez cand spun ca cei doi au pus la cale strategia, mai ales ca pe tot parcursul intrecerii cicliste au vorbit mai mereu.
Cand te uitai, Contador mai povestea cu Schleck, de parca ar fi vorbit despre meciurile de la Campionatul Mondial, despre ce vinuri se beau in Franta sau despre femei. Ei mereu aveau cate ceva de vorbit. Radu Naum spunea ca cei doi ar fi trebui sa-si ia lopatele si sa mearga sa se joace intr-o groapa de nisip. Nimic spectaculos, care sa atraga sau sa suscite interesul. Era ca si cum se stia cine va fi pe primul loc la Paris. Era important numai sa nu mai ia Contador o bordura si sa ajunga cu bine la final, unde sa insface cel de-al treilea Tur al Frantei din palmares. Acum nu as vrea sa inaintez vreo premonitie, insa tare mi-e ca Alberto il va lua pe Lance, iar 5 ani de acum inainte nu mai avem de ce ne uita la Tur, din moment ce stim cine va castiga, iar nimeni nu incearca sa i se opuna. Prin urmare, putem uita...
